Am ales să aștept…..de ce amână părinții vizita la logoped?

Cu siguranță că mulți dintre noi (specialiști) am avut copii în cabinet ce necesitau intervenție logopedică încă de când erau micuți (sub 3 ani) sau chiar în timpul grădiniței (3-6 ani). Motivele pentru care acel copil nu a fost adus la logoped sunt multiple și uneori nici noi nu le cunoaștem pe toate. Când în sfârșit părinții au luat decizia (sau sunt obligați de circumstanțe) fac o programare pentru o evaluare logopedică.

Era nevoie ca evaluarea să fie făcută mai devreme?

De cele mai multe ori răspunsul este da.

De ce se amână deseori decizia de a apela la un logoped?

Am să prezint opinia mea și vă descriu câteva dintre motivele părinților:

Perspectiva părintelui

E prea mic, are timp la asta se gândesc deseori părinții atunci când copilul lor de 1 an, 1 an și jumatate nu vorbește, nu spune cuvinte/sunete. Presupun ca încă e prea mic să ajungă cu el la un logoped, nu se îngrijorează că nu aud de la el mai nimic ci își spun în sinea lor că el încă este prea mic, mai are timp să vorbească și eventual să recupereze.

Lipsa timpului majoritatea părinților lucrează mult, poate amândoi program full-time, de multe ori jobul le este prioritatea iar copilul cu siguranță că frecventează o formă de învățământ preșcolar. Nu au timp pentru ei înșiși iar timpul petrecut în familie este limitat. De aceea de multe ori nici nu observă că ceva nu este în regulă cu copilul.

Mi-e teama de ce voi afla și intervine partea emoțională (propria învinovățire)  care amână vizita la logoped. ”Poate este ceva grav, poate are autism” sunt gândurile părinților.

Nu cred ca are ceva cel mai des se întâmplă ca unul din părinți să-l contrazică pe celălalt și nu consideră că al lui copil are o problemă. De multe ori acel părinte care nu vede realitatea îl convinge pe celălalt că al lor copil nu are o problemă și că este mai bine să aștepte (până la o anumită vârstă).

Familia si/sau alți specialiști mi-au spus sa aștept ”wait and see approach” abordarea așteaptă și vezi ce se întâmplă odată cu trecerea timpului. În foarte puține cazuri această abordare aduce beneficii, de multe ori trecerea timpului nu rezolvă total problema, uneori se mai ameliorează ( apar câteva schimbări minore). Din păcate această abordare (susținută de familie și uneori chiar și de specialiști) nu este în favoarea copilului ci doar reușește să întârzie procesul de recuperare.

Nu știam că este o problemă, lipsa de informare/ screening la nivelul comunicării/dezvoltării conduce în eroare părintele. El nu este informat cu privire la stadiile de dezvoltare ale copilului și tinde să considere că unele lucruri apar mai târziu (cum ar fi: începe să vorbească de la 2 ani).

 

A-i învinovăți pe părinți, fie și indirect, creează un sentiment de frustrare asupra familiei cu potențialul de a escalada situația în unele cazuri. Aceasta nu este o soluție viabilă iar logopedul nu trebuie să apeleze la această metoda.

Ceea ce poate face logopedul este să aibă o atitudine profesionalistă, să înțeleagă care este rolul lui în viața copilului și a familiei și să aplice cele mai corecte strategii din punct de vedere al corectării/ stimulării limbajului. Să alcătuiască un plan de intervenție individualizat (potrivit familiei și copilului din fața lui), să utilizeze cât mai multe resurse informaționale și să aibă o viziune al parcursului copilului în terapie.

 

Perspectiva logopedului

Când recomand o evaluare logopedică?

Terapia logopedică se referă la intervenția asupra comunicării (limbaj și vorbire) ce se poate face începând cu vârsta la care copilul ar trebui să înceapă să vorbească (în jurul vârstei de 1 an) de aceea consider că nu trebuie să ne limităm doar la corectare de sunete ci să optăm pentru o intervenție timpurie atunci când vedem că un copil prezintă întârzieri.

O evaluare logopedică sau un screening recomand să se facă după vârsta de 1 an-1 an și 6 luni (această vârsta poate fi mai mica în cazul în care copilul este diagnosticat cu o tulburare de neurodezvoltare).

Ce putem observa în jurul vârstei de 1 an- 1 an și 6 luni:

Aspecte sociale:  

  • copilul este prezent în mediu
  • relaționează cu ceilalți
  • zâmbește părinților
  • se teme de adulții străini
  • explorează mediul în care se află
  • împărtășește cu părintele obiectele/jucăriile pe care le găsește (i le arată)
  • Dorește să fie luat în brațe sau să fie pupat (arată prin gesturi- ridică mâinile, întoarce obrazul)
  • Are contact vizual cu părintele de aproape sau de la depărtare

Aspecte legate de comunicare:

  • emite sunete/ silabe atunci când are obiect în mână sau când dorește ceva
  • arată cu mâna/ degetul spre ceea ce-I place/ observă/ îl interesează
  • cântă (îngână un cântec/ poezie)
  • spune cuvinte cu sens (mama, tata, papa, nani)
  • plânge sau se plânge atunci când vrea ceva
  • imită sunete/silabe/cuvinte
  • se uită la persoana familiara denumită sau animalul de companie
  • se întoarce când este strigat de aproape/ de la depărtare

Un logoped specializat poate observa mult mai multe aspect care sunt prezente sau lipsesc în dezvoltarea copilului, de aceea este foarte importantă alegerea logopedului potrivit. De multe ori logopezii sunt fie psihologi, psihopedagogi și au mai multe studii și cursuri nu numai în intervenția logopedică ci și în ceea ce privește dezvoltarea copilului atât comportamentală cât și psiho-socială/emoțională.

Recomand părinților să se informeze înainte de a lua decizia de colaborare cu un logoped tocmai pentru a face alegerea potrivită pentru nevoile copilului.

 

Gânduri bune, Georgiana Trancău!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *