Un cuvânt este format din mai multe sunete ce sunt încadrate ca fiind sunete mai ușor de articulat precum vocalele (ex: A, E, I, O, U ) , sunete mai complexe din punct de vedere al articulării lor precum consoanele (ex: M, P, T, Ș, Z ) precum și grupuri de sunete ce se pronunță prin articularea corectă a altor sunete ( ex: pentru grupul de sunete CE noi pronunțăm sunetele T-Ș-E).
Cum se realizează?
Articularea unui sunet presupune coordonarea tuturor organelor implicate în pronunția acestuia cu scopul de a produce sunete pentru a forma cuvinte. Dezvoltarea articulării se realizează gradual și implică o serie de abilități:
- Control motor al organelor fonoarticulatorii (limba, mandibula, buze) și dezvoltarea altor organe implicate (dinții, vălul palatin, uvula).
- Ascultarea și distingerea sunetelor vorbirii din punct de vedere acustic
Dezvoltarea pronunției se realizează treptat, unele sunete fiind pronunțate corect încă de la vârsta de 2-3 ani (sunetele M, P, B), altele având nevoie de mai mult timp pentru a fi pronunțate clar.
Locul de articulare poate varia în funcție de sunet și de componentele implicate în pronunția lui, pot fi sunete bilabiale ( punctul de articulare fiind buzele), dentale ( punctul de articulare fiind în spatele dentiței superioare), alveolare ( punctul de articulare fiind ondularea alveolară poziționată între dentiția superioară și palatul dur). De exemplu, pentru articularea sunetului M mandibula este ridicată, limba stă retrasă, buzele sunt închise și se produce o rezonanță nazală (aerul este expirat prin cavitatea nazală) atunci când este pronunțat.
Ce implică articularea unui sunet?
Aparatul fonoarticulator este compus din mai multe organe (plămânii,traheea, faringele, cavitatea bucală, cavitatea nazală) ce participă la realizarea pronunției sunetelor, fiind implicate mai mult sau mai puțin, în funcție de sunetul articulat. Componentele pe care noi logopezii le putem observa în terapie fac parte preponderent din cavitatea bucală și cavitatea nazală. Cavitatea bucală are în structura sa: limba, buzele, obrajii, dinții, palatul (moale și dur), maxilarul, mandibula, uvula și ondularea alveolară, iar cavitatea nazală se referă la nas și fosele nazale.
Când apar dificultățile de articulare a sunetelor?
Sunt câteva situații cu caracter medical care pot afecta pronunția și anume:
- Infecțiile recurente ale urechii, ale aparatului respirator
- infecțiile sinusurilor, ale amigdalelor
- alergii
Pot fi și cauze fiziologice:
- structura osoasă nedevoltată ( dentiție incompletă, defecte ale dentiției, mandibulei)
- imperfecțiuni ale limbii,palatului, buzelor (ce pot avea și cauze medicale)
Dar și cauze ce se referă la funcționarea musculară:
- modalitatea de respirație (normal inspirăm pe nas și expriăm pe gură)
- tonusul muscular (motricitate deficitară, musculatură hipotonă)
- viteza și acuretețea mișcărilor
De asemenea și deprinderile comportamemntale pot contribui la o articulare imprecisă a sunetelor:
- sugerea degetului (arătător, mare)
- folosirea biberonului și a suzetei după vârsta de 2 ani
- plescăitul în timpul mesei și scurgerea salivei necontrolate (acestea pot avea cauze fiziologice)
Cum intervenim?
Pentru a putea interveni eficient trebuie sa identificăm corect cauza dificultăților de articulare. Pe noi logopezii ne ajută foarte mult studierea anatomiei bucale, a elementelor ce intervin în articularea sunetelor, structura și poziția lor și modalitatea de funcționare a acestora.
Pentru părinți recomandarea mea este ca atunci când observați anumite dificultăți de pronunție la copilul vostru, vorbiți cu un logoped despre acest lucru. În urma unei evaluări acesta vă poate spune care sunt modalitățile de îmbunătățire a pronunției și vă poate da idei cum pot fi corectate aceste dificultăți întâmpinate. Dacă logopedul observă că pronunția este deficitară din cauza unor probleme medicale/ fiziologice atunci el va face recomandările necesare identificării acestor cauze(ortodont, orl, kinetoterapie etc).
Gânduri bune, Georgiana Trancău.
Sursa foto: www.freepik.com
3 Comments