“Cum a fost în vacanță?” o întrebare ușoară în viziunea adultului însă, sunt necesare acțiuni complexe din partea unui copil pentru a putea da un răspuns satisfăcător. De multe ori copiii dau un răspuns diferit, chiar opus a ceea ce își dorește părintele să audă de la el, iar acest lucru mă pune pe gânduri și mă provoacă să caut răspuns la întrebarea ”Cum analizează și integrează copiii informația?”.

Memoria

Rememorarea

Prima acțiune este aceea de a-și a căuta în memorie ”locul” unde a fost așezată reprezentarea întâmplărilor, obiectelor, situațiilor, evenimentelor trăite. Acțiune deloc ușoară, aceasta fiind exersată încă din primii ani de viață.

De-a lungul timpului au fost observate câteva repere ce duc la îmbunătățirea și imbogățirea memoriei, comportamente adoptate de către părinți ce îi ajută pe copii să repovestească:

• Părinții pot pune întrebări specifice copiilor în legătură cu evenimente trecute (evită întrebările generale ce au răspunsuri scurte de tipul ”da/nu”)
• Părinții pot povesti chiar ei în detaliu, într-o modalitate elaborată, punându-i întrebări copilului iar apoi adaugând răspunsul lor în povestire.

Atunci când părinții sunt cei care spun povestea pentru copilul lor, ei îl ajută să-și construiască un stil conversațional elaborat, dezvoltând conexiuni neuronale ce pot fi re-accesate de către copil atunci când și el, la rândul lui, va povesti aceleași întâmplări.

Gândirea

Categorizarea informației

Modalitatea prin care ne organizăm mental experiențele este categorizarea, mai exact prin tratarea unor experiențe diferite ca fiind asemănătoare, clasificându-le într-o anumită categorie. De exemplu, copilul începe să traseze categorii atunci când își separă mâncarea în farfurie (separă morcovii de cartofi) sau când spune ”câine” atunci când vede câinele vecinului, o poză cu un câine  sau o jucărie în forma unui câine (categorizare și generalizare). Acest mecanism se dezvoltă spontan:

• Printr-o modalitate proprie de sortare
• Prin examinarea și atingerea obiectelor
• Prin deprinderi vizuale și auditive

Este o acțiune omniprezentă, reprezintă fundamentul adaptării și rezolvării de probleme având 2 funcții principale:

1. Permit înmagazinarea și reamintirea eficientă a informației.
2. Încurajează realizarea inferențelor prin posibilitatea de a face predicții ce ne ghidează comportamentul.

Fiecare experiență a copilului trece prin filtrul personal de gândire și este ”așezat” în locul potrivit, fiind categorizat după anumite caracteristici și elemente diferite. Ulterior el poate accesa informația în funcție de contextul în care se află și o povestește luând în considerare acele elemente ce pentru el au avut o încărcătură emoțională deosebită. De exemplu, în excursia de la fermă el a povestit ulterior ce loc de joacă special sau ce desert gustos a mâncat, amintind mult mai puține detalii despre ce animale a văzut și cum a interacționat cu ele.

Relația cauză-efect

Înțelegerea situațiilor simple sau complexe se dezvoltă o dată cu vârsta, relația de cauzalitate dintre evenimente este una dintre abilitățile necesare povestirii întâmplărilor trăite. Un copil de 3 ani ar putea să învețe să stabilească evenimentele în timp (ieri, azi, vineri) și pot învăța cuvintele necesare povestirii în ordine (înainte, după aceea, în timp ce, apoi, la final).

Este important să-i învățăm pe copii această relație pentru a putea recunoaște legătura dintre două lucruri, de aici putem extinde spre a le explica consecințele comportamentelor lor și a-i ajuta să accepte urmările naturale ale propriului comportament, luându-le ca pe o consecință și nu ca pe o pedeapsă. De exemplu ” dacă mănânc, nu o să mă mai pot uita la televizor” sau ” dacă mă plimb cu bicicleta, nu mă mai pot juca în casă”.

Limbajul

Vocabularul și abilitățile gramaticale

Copiii învață în fiecare zi cuvinte noi, îmbogățirea vocabularului și selectarea cuvintelor potrivite ajută la redarea unor povestiri cât mai complexe cu întâmplări variate. Totodată dimensiunea vocabularului este în strânsă legătura cu înțelegerea limbajului. Copiii cu abilități de limbaj dezvoltate sunt mult mai interesați să poarte conversații cu colegii lor ceea ce îi ajută în exersarea abilităților de povestitor.

Abilitățile gramaticale se îmbunătățesc o dată cu vârsta și prin exercițiu. Povestirea și repovestirea unor întâmplări de către părinte, folosind părțile de vorbire corecte și acordurile gramaticale potrivite reprezintă o metodă prin care îi putem învăța pe copii aceste reguli.

Înțelegerea conceptelor

Povestirea se compune din cuvinte ce exprimă concepte înțelese de către copil. El poate vorbi despre:

• Personaje- alți oameni implicați
• Locație
• Situații- acțiune
• Emoțiile personajelor sau ale lui
• Consecințe
• Timpul în care se petrece întâmplarea

Toate aceste sunt folosite de către copil în povestirea lui atunci când le înțelege, îi sunt clare și este familiarizat cu ele. De exemplu, dacă părinții sunt cu copilul la Delfinariu, ei îi pot verbaliza copilului ceea ce se întâmplă:

”E dimineață și am ajuns la Delfinariu împreună cu Mihai și mama lui. Înăuntru o să vezi mai mulți delfini care fac diferite trucuri în apă. Vom sta pe rândurile de sus ca să vedem mai bine și să nu fim stropiți de apă, în felul acesta nu ne vom uda hainele.”

Ulterior…

”Erai nerăbdător să intrii, te-ai tot plimbat în jurul oamenilor. Când a ieșit delfinul pui din apă am văzut că erai foarte fericit, zâmbeai și aplaudai, cred că ți-a plăcut trucul. O să mai venim și vacanța viitoare la Delfinariu.”

Alte elemente distinctive

Fiecare este orientat să rețină dintr-o întâmplare acele detalii ce au sens pentru viața lui. De multe ori ele diferă astfel că aceeași întâmplare poate fi redată diferit în funcție de cine o povestește (adultul sau copilului; doi copii diferiți; doi frați; etc).

Un grup de cercetători au realizat un studiu cu privire la mecanismele de rememorare a copiilor, mai exact cum își amintesc ceea ce au mâncat la prânz. În cadrul acestui studiu au participat 106 copii de clasa a 4-a,cărora li s-au aplicat 2 tipuri de interviuri, în imp ce mâncau și după ce au terminat de mâncat. Una dintre concluziile la care s-a ajuns este aceea că sunt implicate mai multe mecanisme de rememorare, printre cele mai des întâlnite fiind:

• Suportul vizual– cum arătau alimentele
• Înlănțuirea comportamentelor în servirea alimentelor
• Modalitatea în care erau servite
• Preferințele alimentare

Aici puteți găsi mai multe detalii despre cum povestesc copiii, ce așteptări să avem în funcție de vârstă dar și de capacitățile lor intelectuale, de înțelegere și de exprimare.

În final vă propun să fiți copilul vostru pentru un moment, să reflectați la cum ar răspunde el la întrebarea ”Cum a fost pentru tine în vacanță?”

 

Gânduri bune, Georgiana Trancău!

 

Bibliografie

Day, N. (n.d.). I Remember Mama and Dada. Retrieved from http://www.slate.com/articles/life/family/2012/04/children_s_memories_toddlers_remember_better_than_you_think_.html.

Adolf, S. M., McLeod, A. N., & Leftwich, B. (2014). Structured narrative retell instruction for young children from low socioeconomic backgrounds: a preliminary study of feasibility. Frontiers in Psychology.

Domel, S. B., Thompson, W. O., Baranowski, T., & Smith, A. F. (1994). How children remember what they have eaten. Journal of the American Dietetic Association, 1267-1272.

Gelman, S. A., & Meyer, M. (2011). Child categorization. Wiley Interdisciplinary Reviews: Cognitive Science, 95-105.

Peterson , C., & Jesso, B. (n.d.). Introduction to Narrative Development. Retrieved from http://www.theroadmap.ualberta.ca/narratives/parents/37-48.