Evaluare și diagnostic în logopedie

Deficitele de limbaj au o prevalență crescută în copilărie, de multe ori ele trec neobservate sau manifestările sunt minimizate de către familie așa încât o dată cu trecerea timpului, netratarea lor poate avea consecințe importante în viața copilului. Printre cele mai întâlnite dificultăți sunt: probleme mentale, dificultăți de citire, dificultăți comportamentale, insucces școlar ( corijențe, repetarea clasei, renunțarea la școală).

Când vorbesc despre deficitele de limbaj mă refer la:

• Tulburări de limbaj: dificite în articularea sunetelor (”stâlcește” cuvinte, omite/ adaugă sau înlocuiește sunete)
• Tulburări de ritm și fluență ( se bâlbâie)
• Tulburări de voce (voce aspră, voce răgușită, voce nemodulată)
• Tulburări de limbaj:
  • Deficite în folosirea limbajului oral
  • Dificultăți gramaticale și fonologice ( folosirea incorectă a formei limbajului)
  • Dificultăți semantice ( folosirea incorectă a înțelesului limbajului)
  • Dificultăți pragmatice (folosirea incorectă a funcției limbajului)
• Tulburări de comunicare:
  • Dificultăți de limbaj receptiv ( abilitatea de a înțelege ceea ce i se spune, să decodeze, să integreze și să organizeze ceea ce a auzit)
  • Dificultăți de limbaj expresiv (abilitatea de a articula sunete, a folosi un nivel adecvat al ritmului și a proporției vorbirii, a avea un ton și o rezonanță adecvată, a folosi sunete, cuvinte și propoziții în contexte cu sens).

Un copil poate prezenta una sau mai multe tulburări de limbaj/ comunicare.

În studiul lui Prelock sunt prezentate cele mai comune situații/ cauze la copii, în care apar dificultăți ale limbajului receptiv și expresiv. Tulburări asociate cu probleme de comunicare receptivă și expresivă la copii

Deosebiri între deficit și întârziere

Totodată este important să facem distincția între deficit de limbaj și întârziere în limbaj. Conform dicționarului explicative al limbii române, cuvântul deficit se referă la o situație în care există o lipsă, o absență, în cazul nostru a unor elemente ce țin de comunicare și limbaj. Tot în dicționarul explicative al limbii române găsim cuvântul întârziere ce înseamnă că ceva nu s-a realizat la timp, a rămas în urmă, referindu-ne la comunicare și limbaj.

Așadar, întârzierea în limbaj este caracterizată prin apariția limbajului relativ târziu cu toate că are un parcurs de dezvoltare tipic, spre deosebire de deficiența de limbaj care este asociată cu variații sistematice ale vocabularului, ale gramaticii sau ale structurii sunetelor. Totuși  facem deosebirea între variațiile ce reflectă apartenența socială, culturală, regională și etnică, acestea nefiind considerate ca elemente specifice unei deficiențe. (Prelock, Hutchins, & Glascoe, 2008)

“Remediul natural” al deficitelor de limbaj

În următoarele rânduri sunt enumerate câteva dintre semnele ce nu corespund cu o dezvoltare normal a copilului și care ar trebui să atragă atenția părinților/ îngrijitorilor/ profesorilor astfel încât ei să se adreseze unui profesionist (medic pediatru, psiholog, logoped, psihopedagog, neurolog, medic psihiatru etc). Aceste repere sunt cumulate în articolul scris de Patricia A. Prelock (logoped) și publicat în anul 2008 în Jurnalul medical Medscape.

Semnele în primii ani de viață

• Dificultăți în a reacționa la sunete
• Plâns atipic
• Râspunsuri limitate la interacțiunea cu ceilalți
• Înțelegere limitată a limbajului
• Dificultăți în interacțiunea cu ceilalți copii
• Întârziere în apariția primelor cuvinte sau a propozițiilor scurte (2-3 cuvinte)

La vârsta școlară manifestările sunt diferite:

• Dificultăți în a urma instrucțiuni
• Dificultăți de exprimare verbal și înțelegere atât a limbajului oral cât și cel scris.
• Dificultăți în a povesti diverse întâmplări
• Dificultăți în a folosi un limbaj adecvat contextului social

Semnele cele mai comune ale deficitelor de limbaj ce pot fi observate încă din copilărie:

• abilități insuficient dezvoltate ale limbajului receptiv
• abilități limitate ale limbajului expresiv (folosirea unui număr mic de cuvinte, verbe)
• dezvoltarea limitată a pronunției sunetelor (pronunță un număr mic de consoane, greșeli în pronunțarea vocalelor)

Prelock face următoarea afirmație” chiar și atunci când mulți părinți își exprimă îngrijorarea cu privire la unele dificultăți sau întârzieri în dezvoltarea copilului lor ei primesc înapoi un ”leac universal” al tuturor problemelor lor cum ar fi: ”Este băiat, băieții vorbesc mai târziu” sau ” Să-l lăsăm un timp să vedem dacă continuă„ (manifestarea). Ea punctează faptul că este esențial folosirea unor instrumente de evaluare și screening de calitate (teste, scale de dezvoltare, fise de observatie) astfel încât profesionistul să poată da un răspuns corespunzător părinților cu privire la îngrijorările lor.

 Evaluarea și screening-ul în stabilirea diagnosticului

                Evaluarea este procesul prin care se examinează, se studiază, se verifică  amănunțit diferite informații (cumulate din mai multe surse) pentru a pune un diagnostic.

În cadrul evaluării este esențial administrarea unor instrumente validate științific și de asemenea coroborarea lor cu alte surse de informare precum fișe medicale, interviul cu părinții, informații de la alți profesioniști, observarea clinică, examinarea mecanismelor vorbirii etc.

Câteva dintre obiectivele în cadrul evaluării:

1. Să verificăm dacă există un deficit de limbaj/ vorbire.
2. Să detaliem punctele forte și provocările tulburării de limbaj.
3. Să evaluăm corect severitatea problemei.
4. Să stabilim cauzele și factorii care au dus la apariția tulburării.
5. Să recomandăm un plan de intervenție.
6. Să emitem ipoteze realiste cu privire la parcursul și evoluția copilului.

                Screening-ul se realizează cu ajutorul unui test sau a unei scale (de tip check-list) și furnizează informații cu privire la riscul copilului de a avea o anumită tulburare de limbaj. Instrumentele de screening ne ajută să detectăm timpuriu dificultățile la copii însă nu înlocuiește o evaluare realizată cu un instrument validat științific.

Testele standard  sunt folosite în evaluarea articulației sunetelor, abilităților gramaticale, în înțelegerea și producerea limbajului și în pragmatica lingivistică.

În final, colecția de date acumulată prin diferite mijloace de evaluare standardizate și ne-standardizate ne ajută să ne formăm o imagine despre nevoile copilului și stabilim împreună cu familia obiectivele intervenției.

 

Bibliografie

Prelock, P. A., Hutchins, T., & Glascoe, F. P. (2008). Speech-Language Impairment: How to Identify the Most Common and Least Diagnosed Disability of Childhood. Medscape Journal of Medicine, 106-136.

Sursa foto: www.freepik.com

Gânduri bune, Georgiana Trancău.