Fie că vorbim despre limbaj, capacități cognitive sau dezvoltare motorie , în marea majoritate a cazurilor, specialiștii recomandă implicarea părinților în procesul de recuperare.
Să luam următoarea situație:
Părinții îl aduc pe Adrian (3 ani) la logoped, motivul fiind acela că spune câteva cuvinte dar nu prea leagă propoziții, are crize de furie și nu prea face ceea ce îi cer părinții.
În urma unei evaluări, logopedul constată că Adrian are o întârziere în dezvoltarea limbajului expresiv dar și dificultăți de înțelegere al limbajului. Așadar, Adrian are nevoie să înțeleagă lucrurile din jurul lui ca mai apoi să le poată pună în cuvinte/propoziții.
Părinții hotărăsc să-l aducă pe Adrian în continuare la logoped pentru a-l ajuta.
Din acel moment se formează echipa părinte-logoped, obiectivele sunt stabilite de comun acord și sunt adaptate la dinamica familială, la program dar și la nevoile copilului.
Părintele ca partener în terapie- de ce?
O meta-analiză în care au fost incluse 18 studii având ca temă principal ”Eficiența implementării intervențiilor în limbaj de către părinți” și în care au fost implicați copii cu vârsta cuprinsă între 18 și 60 de luni, a avut următoarea concluzie: Intervențiile în limbaj, implementate de către părinți au un impact semnificativ în dezvoltarea abilităților de exprimare și înțelegere atât pentru copiii cu dizabilități intelectuale cât și pentru cei neurotipici. ( Roberts & Kaiser, 2011)
Într-un alt studiu, au fost examinați copiii cu tulburare de dezvoltare a limbajului, având vârsta cuprinsă între 24-42 de luni care au fost împărțiți în 3 grupuri:
- Grupul de control: copii fără dificultăți de dezvoltare a limbajului
- Grupul copiilor în care părinții nu au aplicat nici o metodă de stimulare, sau au folosit abordarea ”așteptăm și vedem”
- Grupul copiilor în care părinții au aplicat strategia EMT (Enhanced Milieu Teaching) de stimulare a limbajului
Părinții care au aplicat strategia EMT au primit training și îndrumări de la specialiști pe o perioadă de 3 luni.
Rezultatele au arătat că aplicarea strategiilor de stimulare a limbajului EMT de către părinți a avut efecte semnificative în îmbunătățirea limbajului copiilor.
Pentru copiii ai căror părinți s-au implicat în dezvoltarea limbajului fără a apela la alte strategii și cei ai căror părinți au abordat cutuma ”așteaptă și vezi” rezultatele au fost similare.
Totodată copiii ai căror părinți nu au folosit nici o strategie, ci doar au așteptat ca limbajul să se dezvolte odată cu trecerea timpului, au fost în dezavantaj față de cei care au avut acces la strategii de stimulare.(Roberts & Kaiser,2012)
Parteneriat echilibrat. Cum?
Studiu realizat în USA
99 de părinți și 211 logopezi au evaluat percepțiile legate de serviciile de terapie logopedică, în care este implicată familia (studiul a implicat familiile copiilor diagnosticați cu autism ce au un nivel de dezvoltare al limbajului limitat). Rezultatul a fost surprinzător:
– 90% dintre logopezi considerau că îi ajutau pe părinți să se simtă competenți în mare parte din timp însă părinții susțineau această afirmație într-un procent mult mai mic.
– Aproape 90% dintre logopezi considerau că îi tratau pe părinți într-o modalitate proprie/particulară fiecărui individ dar părinții au susținut această afirmație doar în procent de 52%.
– Doar 50% dintre părinți au susținut că s-au simțit tratați ca de la egal la egal de către logoped.
– Mai puțin de 50% dintre părinți au putut să vorbească despre ce este important pentru ei în intervenția terapeutică și au simțit că au avut timp și spațiu de a vorbi.
În România nu avem echivalentul acestui studiu însă, sunt conștientă că și la noi exista diferențe între cum văd logopezii aceste lucruri și cum le văd părinții (părerea este general valabilă, indiferent de problemele copilului).
Conștientizarea este un început pentru îmbunătățirea serviciilor noastre, în căutarea unor metode de a-i implica mai mult pe părinți, în a identifica nevoile la nivelul familiei și în a găsi strategii de ghidare mult mai eficiente.
Părintele, începător în domeniu, are nevoie de sprijin în înțelegerea și găsirea resurselor, în gestionarea situațiilor și motivarea copilului. Acest lucru nu apare de pe o zi pe alta și necesită suport, răbdare, explicații și training din partea terapeutului/ logopedului.
Pentru persoanele dispuse să învețe cum să-și ajute copilul în dezvoltarea limbajului am adaugat un serviciu nou numit consiliere logopedică. Colaborarea se desfășoară online, fiind mai ușor din punct de vedere logistic (timp-costuri).
Vreau să îmi ajut copilul! Cum?
Ultimele cercetări despre dezvoltarea limbajului subliniază importanța dialogului (părintele vorbește cu copilul apoi așteaptă răspunsului lui). În funcție de vârsta copilului răspunsul poate varia- de la a răspunde cu un sunet sau a răspunde prin cuvinte/propoziții.
„Nu este despre numărul cuvintelor pe care le aude copilul” spune Rachel Romeo, unul dintre cercetătorii MIT ” este despre interacțiune, despre dialogul între copil și părinte”. (Trafton, 2018)
Utilizarea tehnologiei în dezvoltarea limbajului devine o temă din ce în ce mai studiată de către cercetători. Se vorbește despre interacțiunea social contingentă (socially contingent interaction) în cazul copiilor sub 3 ani, necesară în dezvoltarea limbajului.
Un partener de conversație ce apare incidental într-un mediu social oferă răspunsuri imediate, precise, clare, se adresează direct copilului, face contact vizual, pune întrebări și poartă un dialog așteptând răspunsul copilului, acest lucru face parte din interacțiunea social-contingentă.
36 de copii sub 2 ani au participat la un studiu. Scopul studiului a fost să afle rolul mediului social contingent, comparând interacțiunea în persoană/convorbiri online și înregistrări video, în învățarea unor cuvinte.
Rezultatele: copiii au învățat cuvintele noi numai prin intermediul interacțiunii în persoană și prin convorbirile online. Înregistrările nu au contribuit la dezvoltarea limbajului.
Totodată contactul vizual joacă un rol important în învățare: cei care au avut un contact vizual consistent au învățat mai bine cuvintele noi decât cei cu un contact vizual mai puțin consistent.
În concluzie, elementele unei interacțiuni sociale valoroase:
- Contactul vizual
- Răspunsuri imediate
- Folosirea numelui copilului
- Întrebările
- Dialogul
….fie că interacționăm în persoană sau online, sunt ingredientele cheie atunci când ne gândim să-i învățăm pe copiii de sub 3 ani cuvinte noi.
Revenind la cazul prezentat la început:
Adrian progresează, a învățat mai bine culorile, cifrele, noțiuni opuse, acțiuni chiar și emoții de bază în câteva luni de terapie iar acum mama se întreabă:
Cât timp va mai avea nevoie de intervenție?
După o perioadă de timp, stabilită de comun acord cu părinții, se re-evaluează copilul și se reconfigurează lista obectivelor (procesul este dinamic, pe parcursul intervenției obiectivele se schimbă). În urma acestei evaluări se poate continua intervenția (cu o frecvență mai mare sau mai mică- în funcție de rezultate) sau se poate transforma în consiliere logopedică, în care părintele este îndrumat de către logoped, în continuarea stimulării, iar metodele și materialele sunt adaptate în funcție de cum se dezvoltă abilitățile copilului.
În cazul lui Adrian, stimularea dezvoltării vocabularului devine principalul obiectiv al părinților.
Gânduri bune, Georgiana Trancău!
Studiul de caz este un exemplu general de intervenție, recomandările sunt și ele generale.
Fiecare familie are particularitățile sale așa încât procesul terapeutic diferă de la caz la caz.
Bibliografie
- Roberts, M. Y., & Kaiser, A. P. (2011). The Effectiveness of Parent-Implemented Language Interventions: A Meta-Analysis. American Journal of Speech-Language Pathology, 180-199.
- McNaughton, D. (2017). Family-centered services for children with ASD and limited speech: Experiences of parents and SLPs.
- Roberts, M. Y., & Kaiser, A. P. (2012). Assessing the Effects of a Parent-Implemented Language Intervention for Children With Language Impairments Using Empirical Benchmarks: A Pilot Study. Journal of Speech, Language, and Hearing Research, 1655-1670.
- Roseberry, S., Pasek , K. H., & Golinkoff, R. M. (2013). Skype Me! Socially Contingent Interactions Help Toddlers Learn Language. Child Development, 956-970.
- Trafton, A. (2018, Februarie 13). Back-and-forth exchanges boost children’s brain response to language.
Photo by Zach Lucero
