În acest articol voi vorbi despre două dintre tulburările de vorbire ce au manifestări similare iar cauza este de natură neurologică. Despre aceste două tulburări de vorbire se vorbește destul de puțin în practica din România însă sunt diagnosticate des în alte țări precum Statele Unite ale Americii și Marea Britanie.
Apraxia și dizartria: o comparație
Pornind de la cursul lui Patrick McCaffrey, profesor la Universitatea de stat din California (USA) am preluat și adaptat la limba română comparația pe care o face pentru a explica atât apraxia cât și dizartria.
DIZARTRIA APRAXIA
| Erorile dizartrice sunt rezultatul unor perturbări în controlul muscular cauzat de leziunea sistemului nervos central sau periferic. În acest fel, este întreruptă transmiterea mesajului către mușchii ce controleză mișcările motorii ale vorbirii. Datorită problemelor în tranferarea mesajului de la sistemul nervos central către mușchi, dizartria este clasificată ca o tulburare neuromotorie.
Leziuni la nivelul sistemului nervos central și periferic. |
Cauze |
Apraxia este rezultatul unei abilități deficitare în generarea programelor motorii pentru mișcările organelor implicate în vorbire, mai degrabă decât din cauza afectării transmisiei în controlarea mesajelor către musculatura implicată în vorbire. Cu alte cuvinte, este o problemă de programare/ plănuire ci nu o problemă de mișcare, precum dizartria.
Leziuni la nivelul sistemului nervos central (Aria Broca și Brodmann 44) Este o problemă la nivel cortical și nu al transmiterii impulsului motor precum dizartria. |
| În dizartrie, erorile sunt consistente și predictibile. Indiferent de sarcini și material, persoana cu dizartrie va face aceeași cantitate și aceleași tipuri de erori. Vorbirea nu este clară. Erorile constau în distorsiuni și omisiuni. |
Tipurile de erori |
În apraxie erorile sunt inconsistente și impredictibile. Diferite pattern-uri de eroare au loc în vorbirea spontană față de vorbirea repetată. (în vorbirea spontană sunt mai puține erori). Vorbirea poate fi clară atunci când parcurge materiale pe care le-a învățat și care au intrat în automatism.
Substituțiile reprezintă cel mai frecvent tip de eroare, altele fiind în mod normal, aproximări ale fonemului vizat. Alte tipuri de erori: repetări, adaugări, transpuneri, prelungiri, omisiuni și distoriuni. Erorile sunt adesea perseverente sau anticipative. Ca și în balbism, anticiparea erorilor determină discursul disfluent. Discursul celor cu apraxie este plin de tipuri de mișcări articulare, de încercări și de erori. Acest lucru este probabil legat de anticiparea erorilor. |
| Consoanele sunt imprecise, articularea consoanei inițiale și celei finale în cuvânt este adesea defectuoasă. Vocalele nu sunt afectate atât de mult însă datorită problemelor legate de mișcarea limbii, auditiv ele pot părea asemănătoare. |
Sunetele afectate ale vorbirii |
Vocalele sunt mai ușor de articulat decât consoanele. Consoanele izolate sunt mai simplu de articulat decât combinațiile consonantice. La fel ca la balbism, consoanele finale sunt mai ușor de produs decât cele în poziția inițială.( acest lucru se poate întâmpla din cauza că sunt afectate consoanele inițiale de erorile anticipative).
O dată ce o persoană cu apraxie începe să vorbească prin articularea unei vocale, vorbirea continuă în mod automat. (pentru că nu a întâmpinat erori de pronunție în debutul vorbirii). Fricativele și africantele sunt cele mai dificile foneme, din cauza mișcărilor articulatorii complexe. |
| Toate aspectele vorbirii (articulația, fonația, rezonanța, prozodia, ritmul și respirația) pot fi afectate de dizartrie. |
Aspecte afectate ale vorbirii |
Apraxia este în mare parte o tulburare de pronunție. Pot apărea unele probleme de prozodie ca rezultat al ezitărilor cauzate de anticiparea erorilor ale persoanei cu apraxia. Totuși probleme de voce, rezonanță etc nu reprezintă simptome ale acestei tulburări. |
| Schimbări ale tonusului muscular acompaniază dizartria. Mișcările palatului moale, ale buzelor, limbii și maxilarului pot fi afectate nu numai în timpul vorbirii dar și în alte context. Ca atare, schimbările pot afecta stadiile orale și faringiene ale înghițirii. Dizartria și disfagia apar împreună.
Diadochokinesa* ( abilitatea deficitară de a efectua mișcări alternante și rapide) este lentă. Totuși este normal în limitele unei tulburări neuromusculare; persoana va distorsiona sau va omite foneme dar silabele vor fi produse în ordinea corectă. |
Dificutăți corelate |
Deoarece leziunile în aria Broca nu cauzează schimbări în tonusul muscular, apraxia poate apărea fără aceste simptome. Prin urmare, apraxia vorbirii poate apărea fără a avea probleme concomitente de înghițirire. Mișcările vălului palatin, ale buzelor, limbii și maxilarului vor fi defectuoase doar în vorbire.
Un accident vascular cerebral poate afecta aria lui Broca și tracturile mortice sau alte arii implicate în înghițire. În cazul acesta,persoana va prezenta simptome de disfagie și apraxia. Diadochokinesa va fi înceată și anormală; ordinea producerii silabelor va fi dezordonată. |
| Complexitatea exprimării nu afectează direct gradul de imprecizie prezent în vorbirea unei persoane cu dizartrie. O persoana va produce silabe simple și cuvinte polisilabice având aproximativ același număr de distorsiuni |
Efecte în complexitatea exprimării |
Creșteri ale complexității exprimării cauzează creșteri ale complexității simptomelor la o persoană cu apraxia. De exemplu, este mult mai simplu pentru o persoană cu apraxia să rostească silabe simple decât cuvinte polisilabice și propoziții. |
| Atunci când crește ritmul de vorbire al unei persoane cu dizartrie, inteligibilitatea vorbirii va scădea proportional. Pentru a-și îmbunătăți inteligibilitatea vorbirii, o persoană cu dizartrie trebuie să învețe să încetinească ritmul prin articularea cuvintelor complexe, silabă cu silabă. |
Efecte în ritmul vorbirii |
Atunci când crește ritmul vorbirii al unei persoane cu apraxie, inteligibilitatea vorbirii crește probabil datorită răspunsurilor învățate sau a vorbirii automate ( de exemplu denumirea zilelor săptămânii). Notarea efectului creșterii ritmului asupra inteligibilității vorbirii poate fi o modalitate de a vă ajuta să diferențiați între dizartrie și apraxia. |
| Terapia pentru dizartrie este compensatorie, totuși căile motorii sunt deteriorate atunci ele nu pot fi recuperate. Persoana cu dizartrie trebuie să învețe tehnici care să o ajute să-și crească inteligibilitatea vorbirii. |
Terapia
|
Cele mai multe persoane cu apraxia beneficiază cel mai mult de la terapia care îl învață abilități noi. Terapia intonațiilor melodice este unde dintre tehnici folosită frecvent în terapia apraxiei. (mai multe detalii despre MIT au scris Duffy 1995; Sparks și Holland 1976). |
Atunci când părinții apelează la serviciile unui logoped scot în evidență întotdeauna dificultatea de comunicare sau a limbajului copilului, de multe ori fiind minimizate și alte deficite în alte arii de dezvoltare cum ar fi cel cognitiv, motricitatea sau independența. Însă toate aceste arii au un rol egal în dezvoltare armonioasă a copilului și este necesar să le tratăm pe toate cu aceeași importanță.
Download: Dizartria si apraxia-evaluare
Gânduri bune, Georgiana Trancău!
Bibliografie
McCaffrey, P. (2013). Neuropathologies of Swallowing and Speech. Retrieved 2018, from www.csuchico.edu: http://www.csuchico.edu/~pmccaffrey//syllabi/SPPA342/342unit15.html
Multumesc !